Numeri
Capitolul 32
NrVerset
1Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
2Atunci fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
3„Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
4ţara aceasta, pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”
5Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi şi să nu ne treci peste Iordan.”
6Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?
7Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.
9S-au suit până la valea Eşcol şi, după ce au iscodit ţara, au înmuiat inimile copiilor lui Israel şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
10Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua ceea şi a jurat zicând:
11„Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,
12afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.”
13Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuse rău înaintea Domnului.
14Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să se aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.
15Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustiu şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”
16Ei s-au apropiat de Moise şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
17apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
18Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,
19şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”
20Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
21dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui
22şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, atunci, veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
23Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
24Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”
25Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;
27iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”
28Moise a dat porunci, cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
29El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.
30Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”
31Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi, Domnul.
32Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”
33Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul amoriţilor şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
34Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
36Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
37Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
38Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului şi au pus mâna pe el; au izgonit pe amoriţii care erau acolo.
40Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.
41Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat târgurile şi le-a numit târgurile lui Iair.
42Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.
Capitolul 33
NrVerset
1Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşti, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor egiptenilor,
4în timp ce egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6Au pornit din Sucot şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiului.
7Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
8Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustiu; au făcut un drum de trei zile în pustiul Etamului şi au tăbărât la Mara.
9Au pornit de la Mara şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10Au pornit de la Elim şi au tăbărât lângă Marea Roşie.
11Au pornit de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustiul Sin.
12Au pornit din pustiul Sin şi au tăbărât la Dofca.
13Au pornit din Dofca şi au tăbărât la Aluş.
14Au pornit din Aluş şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.
15Au pornit din Refidim şi au tăbărât în pustiul Sinai.
16Au pornit din pustiul Sinai şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17Au pornit de la Chibrot-Hataava şi au tăbărât la Haţerot.
18Au pornit din Haţerot şi au tăbărât la Ritma.
19Au pornit de la Ritma şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
20Au pornit din Rimon-Pereţ şi au tăbărât la Libna.
21Au pornit din Libna şi au tăbărât la Risa.
22Au pornit din Risa şi au tăbărât la Chehelata.
23Au pornit din Chehelata şi au tăbărât la muntele Şafer.
24Au pornit de la muntele Şafer şi au tăbărât la Harada.
25Au pornit din Harada şi au tăbărât la Machelot.
26Au pornit din Machelot şi au tăbărât la Tahat.
27Au pornit din Tahat şi au tăbărât la Tarah.
28Au pornit din Tarah şi au tăbărât la Mitca.
29Au pornit din Mitca şi au tăbărât la Haşmona.
30Au pornit din Haşmona şi au tăbărât la Moserot.
31Au pornit din Moserot şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32Au pornit din Bene-Iaacan şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33Au pornit din Hor-Ghidgad şi au tăbărât la Iotbata.
34Au pornit din Iotbata şi au tăbărât la Abrona.
35Au pornit din Abrona şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36Au pornit din Eţion-Gheber şi au tăbărât în pustiul Ţin, adică la Cades.
37Au pornit din Cades şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40Împăratul Aradului, canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41Au pornit de la muntele Hor şi au tăbărât la Ţalmona.
42Au pornit din Ţalmona şi au tăbărât la Punon.
43Au pornit din Punon şi au tăbărât la Obot.
44Au pornit din Obot şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45Au pornit din Iie-Abarim şi au tăbărât la Dibon-Gad.
46Au pornit din Dibon-Gad şi au tăbărât la Almon-Diblataim.
47Au pornit din Almon-Diblataim şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48Au pornit de la munţii Abarim şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53Să luaţi ţara în stăpânire şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.”
Capitolul 34
NrVerset
1Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2„Dă porunca aceasta copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:
3hotarul din partea de miazăzi va începe din pustiul Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miazăzi va începe de la marginea Mării Sărate, spre răsărit;
4se va întoarce la miazăzi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar şi va trece spre Aţmon:
5de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului şi va ieşi la mare.
6Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7Iată care va fi hotarul vostru spre miazănoapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele Hor;
8de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat şi să ajungă până la Ţedad;
9să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miazănoapte.
10Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;
11să se coboare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va coborî şi se va întinde de-a lungul Mării Chineret la răsărit;
12se va coborî iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”
13Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
15Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
16Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
17„Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun.
18Să mai luaţi câte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19Iată numele bărbaţilor acestora: Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23pentru fiii lui Iosif – pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod;
24şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan; –
25pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”
29Aceştia sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.
Marcu
Capitolul 9
NrVerset
30Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.
31Căci învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: <span class='Isus'>„Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”</span>
32Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: <span class='Isus'>„Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”</span>
34Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.
35Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: <span class='Isus'>„Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”</span>
36Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis:
37<span class='Isus'>„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”</span>
38Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
39<span class='Isus'>„Nu-l opriţi”,</span> a răspuns Isus, <span class='Isus'>„căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.</span>
40<span class='Isus'>Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.</span>
41<span class='Isus'>Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.</span>
42<span class='Isus'>Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.</span>
43<span class='Isus'>Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,</span>
44<span class='Isus'>unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.</span>
45<span class='Isus'>Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,</span>
46<span class='Isus'>unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.</span>
47<span class='Isus'>Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,</span>
48<span class='Isus'>unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.</span>
49<span class='Isus'>Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.</span>
50<span class='Isus'>Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”</span>
by: AndreiLucaci, 2020 - 2026 Scriptum Deus © All rights reserved.