Ezechiel
Capitolul 35
NrVerset
1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, proroceşte împotriva lui
3şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!
4Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!
5Pentru că aveai o ură veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
6de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
7Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc, şi pe cei ce se întorc.
8Îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
9Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
10Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!”, măcar că Domnul era acolo,
11de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia pe care le-ai arătat şi tu în ura ta împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
12Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel când ai zis: „Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi ca pradă!”
13V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”
14Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!
15Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.”
Capitolul 36
NrVerset
1„Tu, fiul omului, proroceşte asupra munţilor lui Israel şi spune: „Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului!
2Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că vrăjmaşul a zis despre voi: „Ha! Ha! Aceste înălţimi veşnice au ajuns moştenirea noastră!”,
3proroceşte şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor,
4de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu!” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite care au ajuns de prada şi de râsul celorlalte neamuri dimprejur;
5aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit ţara Mea şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.”
6De aceea proroceşte despre ţara lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară din partea neamurilor!”
7De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi ridic mâna şi jur că neamurile care vă înconjoară îşi vor purta ele însele ocara!
8Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu, Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple.
9Iată că vă voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
10Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile.
11Voi înmulţi pe voi oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
12Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu, Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai nimici.”
13Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi se zice: „Tu, ţară, ai mâncat oameni, ţi-ai nimicit chiar neamul tău”,
14din pricina aceasta, de acum încolo nu vei mai mânca oameni şi nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.
15De acum, nu te voi mai face să auzi batjocurile neamurilor şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul, zice Domnul Dumnezeu.”
16Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
17„Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei.
18Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în ţară şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră.
19I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele.
20Când au venit printre neamuri, oriîncotro se duceau pângăreau Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.”
21Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la care se dusese.
22De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers.
23De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor.
24Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.
25Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri.
26Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.
27Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.
28Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
29Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre. Voi chema grâul şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi.
30Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri.
31Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre.
32Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeu, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!”
33Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua când vă voi curăţa de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărâmăturile vor fi zidite din nou;
34ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
35Şi se va spune atunci: „Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!”
36Şi neamurile care vor mai rămâne în jurul vostru vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit şi voi şi face.”
37Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi.
38Cetăţile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului ca turmele care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.”
2 Petru
Capitolul 1
NrVerset
1Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
13Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte;
14căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
15Îmi voi da osteneala, dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
16În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
17Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
18Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.
19Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
20Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
21Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
by: AndreiLucaci, 2020 - 2025 Scriptum Deus © All rights reserved.